Distractiv era şi celebrul «telefon fară fir». Stăteam înşiraţi. Primul din «coadă» zicea un cuvânt, după care îl şoptea la urechea celui de-al doilea. Acesta trebuia să zică mai departe ce a înţeles şi tot aşa, până la final. Ultimul trebuia să rostească tare ce a înţeles.
Bineînţeles că «miştocarii» modificau cuvântul după bunul plac, pentru ca rezultatul să fie extrem de amuzant. Era un joc de bună-dispoziţie.
Telefonul fără fir
Publicat de
kiriashoo
on vineri, 18 decembrie 2009
Etichete:
acasa,
afara,
joc de grup,
oldies but goldies,
telefonul fara fir
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu