Tintarul (cunoscut si sub numele de moara) este un joc de societate jucat în doi, din categoria jocurilor de strategie. Tabla de joc are desenate trei patrate concentrice si conectate la mijlocul laturilor, ca în figura alaturata. Colturile dreptunghiurilor si mijloacele laturilor sînt marcate cu puncte care arata cele 24 de pozitii în care se pot plasa cele 18 piese, cîte noua de fiecare jucator.
Istoric
Ilustratie din „Libro de los Juegos” (1283) a regelui Alfonso al X-lea al Castiliei.
O alta ilustratie din aceeasi carte.
Jocul are o lunga traditie atît în Europa cît si în afara ei. Doua desene ale tablei de joc, sub forma de graffiti, au fost gasite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datînd aproximativ din 1440 î.Hr. si se crede ca Egiptul este tara de originie a tintarului.
Sapaturi efectuate recent în pestera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveala o piatra în care era sapat desenul tablei de tintar.[1] Descoperirile efectuate în pesterile din acest defileu arata ca zona a fost locuita din timpul ultimei glaciatiuni, dar piatra cu tabla de tintar nu a fost înca datata.
De asemenea jocul a fost jucat înca din antichitate în multe alte parti ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda si nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se pastreaza urmele sale în peninsula iberica pentru ca în secolul al XIV-lea sa se raspîndeasca în întreaga Europa, existînd semne ca a fost jucat adesea la curtile regale ale diferitelor tari europene. În secolele care au urmat probabil tintarul a fost cel mai popular joc de societate, abia la începutul secolului al XIX-lea fiind înlocuit de jocul de sah.
Reguli si desfasurare
La începutul partidei tabla de joc este goala. Jocul se desfasoara în doua etape:
* În prima etapa jucatorii pun pe rînd cîte una din piesele proprii pe punctele tablei de joc. Aceasta etapa se încheie cînd sînt plasate pe tabla toate cele 18 piese.
* În a doua etapa jucatorii muta pe rînd cîte una din piesele proprii.
Jucatorul care începe jocul este decis fie de comun acord, fie de exemplu prin aruncarea unui zar.
Scopul urmarit de fiecare jucator este de a elimina una cîte una piesele adversarului. Pierde jucatorul care fie ajunge sa aiba numai doua piese, fie nu-si poate muta nici o piesa.
Regulile de joc, aplicate în ambele etape, sînt:
* Într-un punct nu poate fi plasata decît o singura piesa.
* Mutarea unei piese se face numai de-a lungul uneia dintre liniile trasate pe tabla de joc si numai într-un punct învecinat. Atunci cînd un jucator ajunge sa aiba trei piese, mutarea se poate face oriunde pe tabla de joc, nu numai de-a lungul liniilor.
* Cînd un jucator realizeaza un sir de trei piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei — configuratie numita „moara” — el trebuie sa aleaga una din piesele adversarului si s-o elimine de pe tabla de joc. Piesa aleasa pentru eliminare trebuie sa nu faca parte dintr-o moara; în unele unele variante ale jocului aceasta regula se ignora atunci cînd toate piesele adversarului sînt incluse în mori.
* În prima etapa, de plasare a pieselor pe tabla de joc, este posibil ca un jucator sa închida doua mori simultan. În acest caz unele variante permit eliminarea a doua piese ale adversarului, iar altele permit eliminarea unei singure piese.
Uneori jocul ajunge în impas, în sensul ca se repeta aceleasi configuratii de joc fara a se elimina nici o piesa. În asemenea cazuri rezultatul se poate declara remiza daca pe durata unui numar stabilit de mutari (15, 50 etc.) nu a fost eliminata nici o piesa sau daca aceeasi configuratie a pieselor se repeta pentru a treia oara.
Strategie
În prima etapa a jocului, jucatorii cu experienta nu realizeaza mori si nici nu-si împiedica adversarul sa construiasca mori, concentrîndu-se mai mult pe ocuparea unor pozitii stategice, cum ar fi cele patru intersectii de pe patratul mijlociu. Pozitiile din colturile patratelor ofera prea putina mobilitate si sînt evitate.
Configuratia în care un jucator poate realiza o moara la fiecare mutare, prin deplasarea înainte si înapoi a unei singure piese, se numeste „morisca” sau „moara dubla”. În diagrama din figura jucatorul cu piesele rosii are o astfel de configuratie. De obicei, primul jucator care reuseste sa construiasca o morisca va cîstiga partida; în exemplul dat jucatorul cu piesele rosii cîstiga chiar daca urmeaza albastrul la mutare.
Istoric
Ilustratie din „Libro de los Juegos” (1283) a regelui Alfonso al X-lea al Castiliei.
O alta ilustratie din aceeasi carte.
Jocul are o lunga traditie atît în Europa cît si în afara ei. Doua desene ale tablei de joc, sub forma de graffiti, au fost gasite în templul Ramesseum din Kurna, Egipt, datînd aproximativ din 1440 î.Hr. si se crede ca Egiptul este tara de originie a tintarului.
Sapaturi efectuate recent în pestera Church Hole din defileul Creswell Crags, Nottinghamshire, Anglia, au scos la iveala o piatra în care era sapat desenul tablei de tintar.[1] Descoperirile efectuate în pesterile din acest defileu arata ca zona a fost locuita din timpul ultimei glaciatiuni, dar piatra cu tabla de tintar nu a fost înca datata.
De asemenea jocul a fost jucat înca din antichitate în multe alte parti ale lumii, printre care Africa de Sud, India, Sri Lanka, China, Grecia (Acropole, Atena), Fenicia, Israel, Germania, Peninsula Istria, Irlanda si nordul Europei. Din secolul al XIII-lea se pastreaza urmele sale în peninsula iberica pentru ca în secolul al XIV-lea sa se raspîndeasca în întreaga Europa, existînd semne ca a fost jucat adesea la curtile regale ale diferitelor tari europene. În secolele care au urmat probabil tintarul a fost cel mai popular joc de societate, abia la începutul secolului al XIX-lea fiind înlocuit de jocul de sah.
Reguli si desfasurare
La începutul partidei tabla de joc este goala. Jocul se desfasoara în doua etape:
* În prima etapa jucatorii pun pe rînd cîte una din piesele proprii pe punctele tablei de joc. Aceasta etapa se încheie cînd sînt plasate pe tabla toate cele 18 piese.
* În a doua etapa jucatorii muta pe rînd cîte una din piesele proprii.
Jucatorul care începe jocul este decis fie de comun acord, fie de exemplu prin aruncarea unui zar.
Scopul urmarit de fiecare jucator este de a elimina una cîte una piesele adversarului. Pierde jucatorul care fie ajunge sa aiba numai doua piese, fie nu-si poate muta nici o piesa.
Regulile de joc, aplicate în ambele etape, sînt:
* Într-un punct nu poate fi plasata decît o singura piesa.
* Mutarea unei piese se face numai de-a lungul uneia dintre liniile trasate pe tabla de joc si numai într-un punct învecinat. Atunci cînd un jucator ajunge sa aiba trei piese, mutarea se poate face oriunde pe tabla de joc, nu numai de-a lungul liniilor.
* Cînd un jucator realizeaza un sir de trei piese proprii de-a lungul uneia din liniile tablei — configuratie numita „moara” — el trebuie sa aleaga una din piesele adversarului si s-o elimine de pe tabla de joc. Piesa aleasa pentru eliminare trebuie sa nu faca parte dintr-o moara; în unele unele variante ale jocului aceasta regula se ignora atunci cînd toate piesele adversarului sînt incluse în mori.
* În prima etapa, de plasare a pieselor pe tabla de joc, este posibil ca un jucator sa închida doua mori simultan. În acest caz unele variante permit eliminarea a doua piese ale adversarului, iar altele permit eliminarea unei singure piese.
Uneori jocul ajunge în impas, în sensul ca se repeta aceleasi configuratii de joc fara a se elimina nici o piesa. În asemenea cazuri rezultatul se poate declara remiza daca pe durata unui numar stabilit de mutari (15, 50 etc.) nu a fost eliminata nici o piesa sau daca aceeasi configuratie a pieselor se repeta pentru a treia oara.
Strategie
În prima etapa a jocului, jucatorii cu experienta nu realizeaza mori si nici nu-si împiedica adversarul sa construiasca mori, concentrîndu-se mai mult pe ocuparea unor pozitii stategice, cum ar fi cele patru intersectii de pe patratul mijlociu. Pozitiile din colturile patratelor ofera prea putina mobilitate si sînt evitate.
Configuratia în care un jucator poate realiza o moara la fiecare mutare, prin deplasarea înainte si înapoi a unei singure piese, se numeste „morisca” sau „moara dubla”. În diagrama din figura jucatorul cu piesele rosii are o astfel de configuratie. De obicei, primul jucator care reuseste sa construiasca o morisca va cîstiga partida; în exemplul dat jucatorul cu piesele rosii cîstiga chiar daca urmeaza albastrul la mutare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu